Cosmin Dugan

Cosmin Dugan

Proiectul “CONCEPT ONE”

Cercetarea s-a maturizat în cadrul elaborării unei teze de doctorat intitulată “Aplicații ale conceptului de optimizare a performanței umane în domeniul securității naționale. Îmbunătățirea performanțelor personalului de securitate aeroportuară prin neuroaugmentare”. Dificultatea cercetării s-a datorat transdisciplinaritatii și nevoii de a identifica metode de obiectivare și validare în cazul unui program de neuroaugmentare. Pe parcursul a doi ani am testat mai multe scenarii de lucru care au permis trecerea de la model conceptual la primele modele experimentale. Inițial am dorit să realizăm un program de augmentare cognitivă destinat analiștilor de intelligence, însă dificultatea de a standardiza și discretiza încărcarea cognitivă a sarcinilor specifice ne-a obligat să abordăm alte profesii din domeniul securității naționale. În cursul experimentelor cu sarcini analitice ne-am orientat către analiza de imagine, care are avantajul utilizării sistemului neuro-vizual, bine cunoscut și investigat în domeniul medical. Am testat astfel cazul monitorizării vizuale a imaginilor obținute în urma scanării cu raze X a bagajelor în aeroport. Experimentele au încercat să redea cât mai bine mediul de lucru specific ofițerilor de securitate din aeroporturi, în vederea realizării unui experiment cu participarea lucrătorilor din domeniu.

În acest sens am construit modelul demonstrativ experimental CONCEPT ONE destinat monitorizării performanțelor neuro-vizuale. Abordarea a fost una progresivă, de tip încercare-și-eroare și a permis în timp realizarea unei configurații optime. În paralel am identificat și instrumentele informatice de lucru, aspect dificil datorită lipsei de interoperabilitate. În acest stadiu am reușit să creem un pipeline care să permită obținerea de rezultate care pot fi utilizate în cercetare și am validat atât bancul de lucru cât și necesitățile impuse de realizarea cercetării seminale.

Realizarea programului de neuroaugmentare, precum și testarea inițială a candidaților s-a desfășurat în paralel, existând dificultatea problemelor de natură bioetică, care au constituit o preocupare specială. Am realizat cu succes un program bazat pe aplicarea concomitentă a patru metode de optimizare a performanțelor neurovizuale: optimizarea stilului de viață, neurofeedback EEG, stimulare neurofarmacologică și antrenament vizual.

O serie de alte subteme s-au conturat pe măsura efectuării experiențelor și au fost explorate separat – monitorizarea neuro-vizuală în cazul personalului de cibersecuritate, de pază și protecție sau a medicilor imagisti, evaluarea și recrutarea personalului, evaluarea comportamentului în cazul deciziilor cu risc, impactul emoțional produs de propagandă și știrile false.

Cercetarea s-a dorit să reprezinte un demonstrator experimental al ideii de neuroaugmentare, ca ramură specializată a neuroștiințelor operaționale și componentă a conceptului de îmbunătățire a performanțelor umane în domeniul militar. Un scop principal al demersului nostru este popularizarea acestor concepte în scopul dezvoltării unei viziuni autohtone care să genereze un lexicon specific, dezbateri, proiecte de cercetare, legislație și posibil forme coagulate instituțional care să corespundă unor nevoi intrinseci. O altă direcție de valorificare a cercetării noastre este dezvoltarea de contramăsuri la solicitări specifice din cadrul profesiilor militare, abordare pragmatică întâlnită în cazul unor profesii speciale (personal de primă intervenție, piloți de încercare, astronauți, scafandrii de adâncime, sportivi extremi, exploratori arctici).

Conceptul de optimizare a performanțelor umane reprezintă și o platformă destinată cercetării de avangardă domeniul neuroștiințelor operaționale, neurotehnologiilor aplicate, inteligenței artificiale și ramurilor conexe. Dezvoltarea tehnologică accelerată, în special în domeniul neuroștiințelor și tehnologiei informației și comunicațiilor, a crescut probabilitatea de materializare a „surprizelor tehnologice” bazate pe străpungeri de nișă, generatoare de asimetrii în piața informațională. În acest context, proiectul nostru se adresează soluțiilor colaborative avansate om-mași, abordare hibridă denumită metaforic în SUA de tip centaur. Scopul principal al acestei viziuni este implementarea operațiunilor umane asistate cu indivizi augmentati, prin virtualizarea și cognitizarea elementelor de hardware militar, utilizarea de sisteme care să extindă capacitățile fizice umane (exoschelete, în principal), interfețe si arhitecturi adaptative om-computer, ciborgizare.

Bio

Prima parte a formării personale s-a desfășurat în orașul natal Pitești, într-o perioadă fără internet dar cu biblioteci bine dotate, profesori exigenți și un mediu competitiv (olimpiadele, Gazeta matematică, cercurile științifice școlare). Descoperirea în clasele primare a universului vernian m-a determinat să devin un cititor compulsiv și a stimulat nevoia de a cunoaște, mai ales prin cercetare, natura fizică și ceva mai târziu, pe cea umană. La edificarea modului în care privesc acum realitatea au contribuit și autori parcurși în acea perioadă, precum Asimov, Wells, Herbert, Twain, Mironov, Hugo, Dostoievski, Bulgakov, Malița, Dickens s.a.m.d.

Nimeni nu îți oferă manualul de utilizare al propriei minți, ci îl descoperi pe parcursul existenței printr-un lung șir de încercări, presărat cu erori și eșecuri. Ideea de a deveni o “piesă de schimb” pe piața muncii nu m-a atras, preferând abordarea asimoviană – “autoeducația este, cred cu tărie, singurul tip de educație care există”.

Din tradiție și dorință personală am ales medicina umană ca profesie și poartă principală de intrare în universul științei, urmând ca după absolvire să completez nevoia de a înțelege mai bine realitatea cu studii postuniversitare de inginerie medicală, economie, geopolitică, sociologie, securitate. O serie de curiozități timpurii – astronomie, astronautică, biologie, istorie – s-au transformat în pasiuni ale adultului cărora le-am dedicat dezinteresat multe resurse. Absolvirea unui program de cercetare doctorală a reprezentat o proba de maturitate în sensul materializării într-o formă practică și utilă a unor teme de cercetare creative și originale. În ultima perioadă am fost tot mai atras de prospectivă, politica științei și cercetării, strapungerile tehnologice în domeniile strategice. Ceea ce consider important în aceste sectoare menționez uneori în grupul “Chronesthesia21”.

Consider că sunt trei metode principale de a obține cunoaștere relevantă: din cărți, prin oameni și din experiență proprie. Ca tânăr adult, am descoperit că mentoratul reprezintă o metodă excepțională în formarea personală avansată. Am avut ocazia să întâlnesc minți luminate care prin erudiția, experiența și mai ales dorința de a împărtăși altruist cunoaștere mi-au schimbat modul de gândire și de conceptualizare a realității, însă fără constrângerea uniformizării modului de gândire. Dintre aceste modele profesionale am fost impresionat de numărul mare de medici, în majoritatea lor rezervați, care practică cel puțin o “viață dublă”, unele preocupări situându-se în aparentă opoziție sau chiar contradicție – oameni de știință sobri, de obicei și cu alte interese cognitive mai mult sau mai puțin legate de medicină și “oameni sensibili” – scriitori, poeți, pictori, desenatori, muzicieni, actori, sau pur și simplu, “cultivatori” discreți ai esteticului și empatiei.

Medicul, prin natură profesiei, este un observator sociologic privilegiat, iar experiența umană atașată actului medical devine o puternică sursă de autocunoaștere. Fiind alături de alți oameni în punctele de inflexiune ale existenței, în unele cazuri spre terminusul acesteia, îți atingi uneori și propriile tale limite. Profesând, devii martorul unui curs accelerat despre condiția umană și limitele omenești, fapt care te obligă să încerci de fiecare dată să te depășești sau să realizezi “imposibilul”. Sentimentul de inutilitate în fața unui parcurs ireversibil al unei suferințe obligă la căutarea (disperată) de soluții, uneori doar ca parte a realizării unei ecologii interioare. Astfel, latura de “problem-solving” rațională, alături de intuiție, serendipitate sau sincronicitate devin componente interioare ale gândirii  clinicianului sau cercetătorului medical. Dilemele etice, resursele limitate, dificultățile de cooperare sau “iraționalul rațional” din comportamentul uman sunt factori restrictivi omniprezenți care complică găsirea de soluții. Nu în ultimul rând, soluțiile din domeniul medical sunt colaborative, antrenând uneori rețele de minți foarte diferite situate la mari distanțe, dar care converg pentru a găsi o “cheie” pentru viață.

Cred că heraldul sustenabilității viitorilor dezirabili se găsește sub semnul științei translationale, în care multiple domenii “clasice” se fertilizează reciproc pentru a genera “teorii și soluții de problemă” la situații complexe, cu “necunoscute necunoscute”, dinamice și de interes global. În această categorie am considerat că se înscrie și Concursul PatriotFest, prin dorința de atragere a tinerilor (în termenii vârstei biologice) către domeniul high-tech al inovației și cercetării pentru securitatea națională.

Partajează
Meniu